DailyCotcodac.ro a lansat astăzi prima ediţie tipărită a unui blog din România, sub forma unui ziar satiric de opt pagini cu un layout conceput exclusiv pentru print. Primul număr tipărit al blogului Daily Cotcodac a fost realizat în colaborare cu HP România și are un tiraj de 10.000 de exemplare. Ziarul este gratuit și va fi distribuit în București chiar de către noi – din motive de siguranţă, vom alege locuri cât mai aglomerate, unde riscul să luăm bătaie e mai mic.
Feciorul se plictiseşte.
-Du-te, bă, afară!
-Şi ce să fac afară, că mă plictisesc?
-Joci şi tu un pâr-pac, un lapte gros, un nouă pietre.
-Neah, că n-am cu cine.
Incinta dintre blocuri e plină de copii. Cum adică nu are cu cine?
Azi aşa, mâine-aşa. Şedinţă în familie. Nevasta:
-Să-l ducem la un psiholog.
-Păi ăştia cer bani.
-Nu, că am eu pe cineva, am rezolvat-o cu ceva. Nu ne ia niciun ban.
Vine fecioru’, deunăzi, de la şcoală. Înainte de a-şi arunca ghiozdanul pe canapeaua din sufragerie şi adidaşii prin bucătărie, ca de obicei, mă anunţă:
- Mâine am un proiect de predat la şcoală. Am nevoie de ajutorul tău…
- Gaaabiii!
Soare, linişte, ciripituri de păsărele. Miros de iarbă verde. Umbră. Vântul adie uşurel. E perfect. Sub umbră, un şezlong. Lângă şezlong, o măsuţă de camping pe care stă o bere rece, aburită, abia scoasă din lada frigorifică. Întins pe şezlong, eu. Mititeii sfârâie pe grătar. E mirific. Ridic o pleoapă încercând să recunosc vocea. E a nevestei. Vocea. Încerc să fiu empatic. Mă uit spre grătar. Nu arde nimic. Doar cărbunii. Dar şi ăia ard mocnit. Nu văd nimic care ar necesita intervenţia mea şi las pleoapa să se odihnească. Continuarea pe Daily Cotcodac…
Mă duc azi la farmacie cu nuş’ce reţetă.
Caută dom’şoara prin rafturi, scoate vreo 5-6 cutii, le pune într-o pungă şi zice:
- 396.
Mă ştiu cu numai o sută în buzunar (trecusem în prealabil pe la bancomat, dar era “out of order” ), mă uit stânga-dreapta prin farmacie, nu văd niciun POS şi-ntreb:
- Cu cardul se poate plăti?
- Ne pare rău, dar pioiesul e defect, aşteptăm băieţii să vină luni să-l repare.
Portofelul e întredeschis, se vede meleonul de lei vechi în el. Întreb:
- Credit cu buletinul acceptaţi?
- Nu.
Încă nu s-a prins. Se uită la mine, se uită la portofel, vede hârtia albastră şi zice iar:
- 396 de mii.
Mă sprijin cu mâna liberă de tejghea şi zic:
- Aoileu. Trebuie să-mi vând casa?
Se prinde. Fată isteaţă. Zice:
- 39 de lei şi şaizeci de bani noi.
În gândul meu zic – “Ce noi, fată? Că-s vechi de vreo trei ani.”
Plătesc şi-nainte de plecare întreb:
- Cardiaci cu inima ca şi clienţi nu prea mai aveţi, aşa-i?
Observăm în ultima vreme că tot mai multă lume se ia de Hugh Jackman. Nu, nu pentru că ar fi oripilat publicul feminin apărând în vreun film cu cămaşa pe el – asta practic e imposibil, chiar dacă l-ar juca pe Einstein tot ar găsi regizorul câteva scene în care eroul să-şi rupă hainele de pe el şi să dea cu ele de pământ: “Futu-i mama mă-sii, trebuia să înlocuiesc derivatele parţiale cu corespondentele lor din varietatea curbată! Bou mai sunt”. Motivul este că Hugh Jackman a fost declarat cel mai sexy bărbat din lume, iar femeile l-au indicat în cea mai mare proporţie drept bărbatul cu care şi-ar înşela partenerul (de fapt, asta s-a întâmplat în 2008; în 2009, cel mai sexy bărbat din lume a fost votat Johnny Depp, dar de ăsta n-ai cum să te iei, e ca şi cum te-ai lua de Biserică sau Armată). Sincer, noi nu vedem rostul acestei mişcări anti-Hugh Jackman, şi vom arăta imediat şi de ce.
Pentru ca lumina sărbătorilor pascale, dar mai ales kilogramele de drob şi cârnaţi să vă intre mai uşor în suflet, am decis să vă ajutăm să râdeţi şi în aceste zile, când televiziunile sunt decise să readucă în suflete tristeţea difuzând doar Divertis şi Mondenii. Din păcate, tot ce am putut produce e un articol cu poante ieftine legate de SMS-urile de Paşti. Nu toate SMS-urile comentate în cele ce urmează au fost primite de autor de-a lungul timpului (acum, câţi prieteni cretini poate să aibă un om?); unele sunt luate de pe net.
Ultimele comentarii