Cotcodacii

Astăzi dimineaţă m-am trezit în miros de levănţică. De la lenjeria de pat din dormitor. Că m-am împăcat cu nevasta. Sau ea s-a împăcat cu mine.  Sau mai bine zis m-a iertat. Nu ştiu cu ce-am greşit, dar important e că ea m-a iertat. De asta o iubesc. Câteodată.
În casă e o linişte de nu se aude nici musca. Chiar de-ar fi fost vreuna, sigur s-ar fi sinucis de la mirosul de levănţică. Încerc să profit de ocazie şi mă foiesc, mă întorc de pe-o parte pe alta, trag pătura pe ochi, poate, poate reuşesc să mai pişc vreo oră de somn. Ţi-ai găsit. Deşi sunt perfect lucid, pentru că nu am exagerat cu berea în ziua anterioară, vezica mea e de altă părere. E musai să mă duc la baie. Mă scurg din pat, iau târlicii în picioare, şi, pe drumul spre toaletă, îmi fac planul de bătaie pe ziua în curs.

Citeşte mai departe…