Cotcodacii

E cam pustiu pe aici, la geamul din faţa mea priveliştea e dezolantă, iar puişorul gălbior îmi aduce aminte de versul coşbucian din poezia Mama: Si George yoyo nu mai vine.
Mă duc să rezolv nişte treburi până mai spre seară, poate până atunci apare şi puişorul, să-l pup pe moţ de despărţire.

Anorexici, treceţi şi haliţi cadavrul de sub rafturi. Deprimaţii vi l-au pregătit deja la ceaun, stropit din belşug cu mujdei. Aveţi alături şi carafa cu ceai de tei, că suntem în plină prohibiţie.

Ceva ca rugăciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?
De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

Marin Sorescu

Cred că puişorul nostru gălbior n-a mai avut timp să treacă pe aici şi să-şi ia la revedere. Oooooofffffffff, puişorule, ne-ai lăsat cu dorul în suflet şi nici n-am apucat să te mângâiem pe moţ de rămas bun.

Am zis eu ca revin indata. Leapsa s-a transformat in cenaclu literar. Nu stiam ca atat de multi dintre noi pierdem vremea prin casa numai pe langa carti de poezie.

„E un lucru tare misterios cu pasiunile omenesti, iar in cazul copiilor totul se petrece la fel ca si in cazul oamenilor maturi. Cei coplesiti de o pasiune n-o pot explica, iar cei ce nu au trait niciodata ceva asemanator nu pot intelege.
Exista oameni care isi pun in joc viata pentru a cuceri un pisc. Nimeni, nici chiar ei insisi nu isi pot explica limpede de ce. Altii se caineaza pentru a castiga inima unei persoane care nici nu vrea sa stie de ei. Iar altii se distrug, fiindca nu pot rezista placerilor mancarii – sau ale bauturii. Unii isi cheltuiesc intreaga avere pentru a castiga la jocurile de noroc sau jertfesc totul de dragul unei idei fixe ce nu se poate realiza niciodata. Altii cred ca nu pot trai fericiti decat in alta parte de locul unde se afla, si calatoresc toata viata prin lume. Iar cativa nu-si gasesc linistea pana ce n-au devenit puternici. Intr-un cuvant exista tot atatea pasiuni, cat si oameni.”
Michael Ende – Poveste fara sfarsit

@Laura
Egalitatea pare sa fie adevarata, chiar daca sunt in lume oameni cu mai multe pasiuni, iar altii fara niciuna. Unii ard mocnit, iar altii sunt doar chibrituri.

@Ciprian:

In germană pasiune inseamnă Leidenschaft.
Verbul “leiden” înseamnă a suferi, deci pentru germani pasiunea e, ca să zic aşa, suferinţă. Si eu cred că pasiunea (indiferent de cel fel) are de-a face cu suferinţa şi faptul că substantivul are acest verb in el mi se pare deosebit.
Am zis asta aşa ca o curiozitate, care după mine-i interesantă.

@slvc
E proza numa.
Ai vazut si tu cat am rezistat in dezmatzuri.
Dar ne-am linistit. Acum ne cultivam.

@slvc:

Am dat si eu citatul întreg, că doar nu era să cenzurez partea asta aşa elementară… ufff, da’şefa aici e doar carafa cu ceai de tei, doar ceai de tei si sirop de tuse pentru bolnăvori

Dar cine este bolnavior? Eu nu am fost asa zdravan niciodata.

@slvc:

E câteodată o suferinţă frumoasă, dacă se poate spune aşa… sau o suferinţă la care nu-i putem rezista şi pe care o dorim, de care pur şi simplu nu putem fugi. (nr. 314)

Da Ciprian, a fost o idee chiar faina

Pai, nu era sebruta cu raceala?

Raceala e vindecabila. Nu e caz grav.

Imi plac carticele de genul asta. Cum sa mori calcat de un bou la volan sau .. cum zicea tanti asta cu atacul de cord.
Daca s-ar fi numit Cum sa nu… , cartea nu ar fi avut poate prea mare cautare.Ar fi fost inca o carte care sa sfaturi, dar habar nu au ei ce se petrece in viata cititorului.Cartea de fata e ok pentru cei care nu tin sa-si faca modele in viata din personaje literare.

Lunea e chiar ca pixu’ şi asta începe deja de duminică seara umpic cand te găndeşti că mâine-i luni. Dar, din fericire nu durează decât o zi

Eu tot sunt de parere ca marti dimineata e mult mai naspa. Deci dormi in 2 zile de weekend pana la 10 si nu ti-e frica ca ai intarziat la munca si nici nu ai stresul ca in ziua respectiva nu ai voie sa faci vreo prostie. Vine luni dimineata, luni dupa-amiaza si luni seara cu un singur gand: ba frate, dar nu se poate asa ceva. E un cosmar. Fii atent ce trebuie sa infrunt. Dar lasa ca scap eu de ziua asta. .. Si marti dimineata suna ceasul si faci cum faci si te trezesti in birou. OMG.. deci ieri nu a fost un cosmar. Asta e realitatea… si in pauza de lucru, mergi a buda, te uiti in oglinda si ranjesti amar scrasnind printre dinti.. Cate prostii am facut ieri, de ce naiba am visat toata ziua?
Realitatea nu e cruda, e crud sa te izbesti de ea.

@slvc:

Sincer câteodată aş vrea să adorm şi să nu mă mai trezesc… sau poate doar în zece ani… nu ştiu de ce am eu impresia că poate când ai depăşit o anumită vârstă e mai bine…

Si oricum si marti faci numai prostii fiindca te gandesti cum sa dregi greselile de luni. Miercurea esti atent la toate, e ziua cand trebuie sa iesi in evidenta, ca un angajat exemplar. Ajungi primul la munca, vioi nevoie mare, atent cu seful si cu colegii. Esti angajatul cu initiative marete si mereu cel care isi face timp pentru alte sarcini.
Joi trebuie sa dovedesti tuturor ca ceea ce ai facut miercuri nu a fost o intamplare, tu chiar esti cel mai bun dintre cei buni.
Vineri esti intr-atat de bun incat termini toate sarcinile pana la prima pauza de pranz si incepi sa visezi la weekend sau sa schimbi mailuri dragute cu amicul de la firma concurenta. Pleci cu jumatate de ora mai devreme, oricum seful nu prea da vinerea pe la birou, avand contracte de negociat. Iesi cu cativa amici, te lauzi ca tu chiar esti bun, dar pacat ca nu te vede nimeni. Dupa doua-trei beri ii spargi pe ceilalti cu glume corporatiste si din 100g in alta te trezesti sambata dimineata la ora 10.

Voi nu sunteţi normali… are omul puţintică depresie şi voi şi pe aia vreti să i-o luaţi?
Hapsânilor!!!

Bună seara, am venit şi eu la spartul târgului. Mă uitai putin să văd despre ce aţi mai bătut câmpii şi văd că aţi trecut din salonul literar în cel filozofic. As contribui si eu cu ceva inepţii, dar sunt cătrănit că nu ne-am luat rămas bun de la puişor şi mi-e că aş îndolia locul cu filozofii în negru.
Mai bine îmi pun o cană de prohibiţie d’aia de tei, poate m-oi mai linişti.

@Laura
Azi nu suntem bolnavi.Radiem de sanatate si normalitate.

@Slvc
Dar hai sa nu ne plangem chiar de toate. Si barbatii sunt stresati in weekend ca este etapa, ca au de facut bilete la pariuri, ca trebuie sa spuna unde pleaca cand iese pe usa, plus ca din moment in moment Femeia ii poate susoti la ureche: Fugi de bate covoarele. Si uneori nu scapa doar cu “Draga dar de ce ti-am luat aspirator?”

Eu cu depresia că ne-a plecat puişorul, Laura cu spleenul în care a cufundat-o toamna asta mohorâtă, Ciprian e supărat pe zilele săptămânii, alţii sunt atât de terminaţi că nici nu mai le arde să treacă pe aici, nu ştiu ce ne-am face dacă n-ar fi iguana mea dragă, să ne mai scuture din amorţeală.
Ia şi tu o cană de ceai, iguano, si hai sa ni le ciocnim.

Bine ai revenit Floriane, noroc ca au inchis farmacia ta preferata.
Dar te inteleg, ca si eu m-am aprins in discutii pana la orele serii cu o dresoare de papagali. Eu cu papagalul meu, dar s-o fi auzit pe ea ce papagal avea.

Şi ce să mai zic, că aproape am febra musculară la deget de la scrolăitul ăsta… asta mă afundă-ntr-o depresie de nu ma’ mai scoate nici mama naibii de-acolo

@şlvc
Zebruţa cred că s-a îndopat cu barbiturice şi doarme lemn până trece ploaia. Iar tu, când să-ţi propun o ciocnire de gradul III, mă laşi cu buza … mă rog, să zicem totuşi cu buza umflată.

@Laura
Dacă şi scrolăitul te bagă-n depresie, e grav. Ia si tu ceva de calmare, sigur ajută. Iar mâine s-o îndura tetris să ne deschidă o cameră nouă şi n-o să mai scrolăim.

Sală nouă? Cred că eşti telepată, tocmai se văita Laura de stress din cauza scrolăitului.
Atunci, hai în sala cea nouă, dar mai întâi să mă uit ce trăznaie ai băgat la 340.
Vin imediat dincolo.