Iarbă verde în familie. Ratări.
– Gaaabiii!
Soare, linişte, ciripituri de păsărele. Miros de iarbă verde. Umbră. Vântul adie uşurel. E perfect. Sub umbră, un şezlong. Lângă şezlong, o măsuţă de camping pe care stă o bere rece, aburită, abia scoasă din lada frigorifică. Întins pe şezlong, eu. Mititeii sfârâie pe grătar. E mirific. Ridic o pleoapă încercând să recunosc vocea. E a nevestei. Vocea. Încerc să fiu empatic. Mă uit spre grătar. Nu arde nimic. Doar cărbunii. Dar şi ăia ard mocnit. Nu văd nimic care ar necesita intervenţia mea şi las pleoapa să se odihnească.
Continuarea pe Daily Cotcodac…
Mihai Pintilie on 
M3bis on 
Gregorie Casă on 
M3bis on 
Ciprian on 
Ciprian on 
dc on 
Nero on 
Florian on 
Bine ai venit în familia somnoroşilor confuzi! Credeam că doar eu nu-mi recunosc propria cameră când sunt sculată brusc din somn!
In şezlongul de alături, soaţa era în faţa unei vitrine cu genţi Louis Vuitton şi te striga să-ţi arate un model superb şi incredibil de ieftin, de numai cinci mii de euro. Poate că a strigat cam tare, dar la aşa un chilipir era normal să se entuziasmeze.
LE Aoleu, e cu continuare pe DC! Am observat abia după ce am dat brânci comentariului. Gata, mă duc pe DC să văz care-i treaba.
Mey Flo, bag sama ca trebuie sa te-nsuram, ca numai asa ai aprecia la justa ei valoare o femeie grijulie cu finantele familiei. In vremuri de criza, singura modalitate de a investi in ceva de valoare e posetuta Vuiton, cu pret de Mini Cooper!
@silavaracald
Acum m-am prins. Nevastă-mea-i investitoare, deci. Numai că investeşte-n încălţări.
Femeie desteapta, nu risipitoare ca tine!
Nu?
Dar bărbaţii ăştia nu pot înţelege. Ei consideră doar aspectul aparent al filozofiei noastre…
Aspectul material carevasezica…
Tot e bine că suntem bipezi. Dacă Dumnezeu făcea omul miriapod, planeta ar fi ajuns demult neîncăpătoare, pentru hangarele în care cucoanele şi-ar păstra încălţările.