Cotcodacii

de aici…

Pentru cei care nu reuşesc să acceseze noua pagina a blogului DC sau care au amici care nu reuşesc.
Puteţi încerca următoarele:
1. Deschideţi Start menu;
2. Daţi click pe Run;
3. Scrieţi în fereastra nou apărută, la Open ipconfig /flushdns
4. Apăsaţi OK sau Enter.
5. Încercaţi din nou să intraţi pe http://www.dailycotcodac.ro

Ideea de baza a jocului: fiecare jucator trebuie sa ghiceasca, sa intuiasca in urma indiciilor primite numarul pe care l-a ales partenerul de joc.

Numarul minim de jucatori : 2

Cand numarul este mai mare de 2, jocul se joaca in lant, de genul: A ghiceste numarul lui B, B ghiceste numarul lui C, C pe al lui D si … Z lui A. Pentru ca jucatorul A sa primeasca indicii de la B trebuie sa zica un numar la ghici sau rezultatul unui rationament riguros (cum il duce mintea).

 Reguli: Numarul trebuie sa fie format din 4 cifre, toate distincte intre ele si prima cifra sa nu fie 0 (zero). Dupa ce primeste indiciul de la celalalt jucator, vine randul celui de al doilea jucator sa zica un numar si primul sa ii ofere indicii.

 Indiciile care pot fi oferite:

1)    0 (zero) – daca cel putin o cifra din numarul zis de jucatorul A are aceeasi pozitie in numarul stabilit la inceputul jocului de jucatorul B.

 De ex., B alege numarul 1235 (cel pe care il tine secret si pe care trebuie sa-l ghiceasca jucatorul A.). Jucatorul A spune numarul 1789. In acest caz cifra 1 se regaseste in aceeasi pozitie ca in 1235 si va primi indiciul 0.

 2)    X (ics) – daca cel putin o cifra din numarul zis de jucatorul A se regaseste in numarul stabilit de B, dar in alta pozitie, are alt rang

 Pe acelasi ex: 1235. Daca A spune 7819, B ii ofera indiciul X.

 3)      Daca cele doua numere nu au nicio cifra in comun i se ofera indiciul NIMIC.

 Daca au mai mult de doua cifre in comun, indiciul NU se ofera in functie de ordinea literelor. (Altfel, jocul ar fi prea usor! J)

 Exemplu:

Pentru 1235 daca i se spune numarul 1346, se va oferi indiciul: un zero (o ) si un ics (x)

Pentru 1235 daca i se spune numarul 1253 , se va oferi indiciul: doi de 0 si doi de X , pentru 2185 indiciul: un zero si doi icsi..

Pentru 1235 daca i se spune numarul 1235, jocul se termina intrucat numarul a fost ghicit/intuit si cel care a oferit numarul castiga.

 Daca se joaca in mai mult de 2, cel caruia i se ghiceste/intuieste numarul este eliminat din joc si castiga cel caruia nimeni nu i-a dibuit numarul stabilit la inceput.

 Se pleaca de la premisa ca toti jucatorii sunt fairplay si nu schimba numarul pe parcurs si nici nu ofera indicii gresite. Oricum toate acestea pot fi verificate, reluand pasii jocului

PS. Daca aveti idee cum se numeste jocul, spuneti.

              Cum nu stiti cine e Mitica?

              E insurat cu Eleftereasca, sora lui Protopopescu din Libertatii 11. S-a tinut dumneai si cu Lefterescu si cu Pripingescu si cu Ionescu si cu Julius Constantinescu… si cu cine nu. Dar a dat peste ea norocul cand s-a maritat cu Colonelul Mucenic.

             Era cam rupt de realitati sarmanul. Acum s-a trezit ca nevasta-sa i-a bagat in casa si doi copii. Ea zice ca sunt ai sora-sii a mica, de a murit de vanturi, dar lumea vorbeste altceva, cum ca ar fi chiar ai ei. Unul avut cu doftorul vitirinar, Vitelaru si pe copchila cea mica cu factorul postal, baiatul lui Curieratu.

            Si Colonelului Mitica ce i-o fi venit, a umblat Gherghinita dupa el doi ani, i-a trimis 214 de scrisori cat a fost pe front. El nu i-a raspuns macar la una. Nu o iubea si vroia sa fie cinstit cu ea. S-a dus sarmana la manastire cand o vazut ca el nu ii da niciun semn, acum e maica stareta si toti o vorbesc de bine. Mai vine din cand in cand cu martisoare pentru copii sora-sii sau cu cate o icoana sa o daruiasca bunica-sii.

             Mitica se lauda ca s-a insurat din printzip. Vrea si copii, dar nu stie de ce ar trebui sa ii aiba? De unde nevoia asta de a avea copii. Daca era vreun boier avut, se intelegea ca e doritor sa aiba cui sa-i lase averea, loturile, galbenii din Cracovia, dar asa?

             Mi-am amintit de Mitica cand l-am vazut pe Laptariei azi in mana cu un sirag de mucenici, unsi cu miere si presarati cu mac. I-a luat de la brutaria lui Mache pesemne, amicul sau din copilarie, al ciunt de un brat, de cand i l-o insfacat masina de impletit colaci pentru capete.

            Si va zisei asa sa stiti si voi, ca l-am vazut azi pe Mitica.

- Câţi ani ai, Ioane?
- 5o…
- Da’ arăţi bine pentru 5o de ani.
- Păi nu, că eu am numai vreo treizeci, restul de douăzeci îi am datorie la bancă…

În urma presiunilor exercitate de cititoarele DC, Julius a cedat …nervos şi, susţinut, aşa cum se cuvine, de trei dintre cei mai activi scriitori de pe Daily Cotcodac, a hotărât ca, în săptămâna următoare, să scrie numai texte din care să rezulte că femeile sunt bune şi bărbaţii niţel cam porci, asumându-şi toate riscurile, inclusiv comentariile de genul: “Sigur vrei tu ceva…”.

Având în vedere că Julius nu e însurat, îl credem în stare. În stare să scrie.

Noi, membrii sindicatului, îi spunem doar atât. Dacă exerciţiul acesta de literatură SF nu îi reuşeşte, să se întoarcă la pamfletele şi aroganţele de zi cu zi.

Personal, le doresc cititoarelor de pe Daily Cotcodac şi, mai ales, sindicalistelor o primăvară frumoasă şi însorită.

Şi încă ceva, total off-topic. Sindicalişti, a început RoBlogFest-ul! Bănuiesc că nu trebuie să vă mai spun pe cine votăm anul ăsta. Votăm Daily Cotcodac. Să nu ne sabotăm singuri şi să ne pierdem obiectul de activitate. Link-ul îl găsiţi aici.

             Înainte de a-şi vinde sufletul, Strigoiţa era şi ea oamă ca toate celelalte femei care tânjesc după puţin mai multă atenţie măcar în zilele ce vestesc primăvara. Adora să primească mărţişoare de la prieteni, cadouri înfofolite în ambalaj strălucitor cu imprimeuri florale şi felicitări deja editate cu mesaje drăguţe de 8 Martie.

              Deşi nu mai are acelaşi suflet primăvăratec ca odinioară, Strigoiţa încă îşi mai aminteşte de cel mai frumos cadou primit vreodată de 8 Martie, un ghiveci gol în care să-şi poată planta orice floare îi place ei şi o coală albă A4 pe care să-şi noteze frumoase cuvinte de iubire. Probabil orice femeie este invidioasă pe un astfel de cadou.

               Toate acestea au rămas doar amintirile unei pământence, căci un incident nefericit a integrat-o pe oama noastră în alte dimensiuni. A ajuns la curtea unui prinţ fandosit, Scaraotki, de care s-a îndrăgostit nespus de mult. Dar prinţul a considerat că înainte de a face pasul spre căsătorie el trebuie mai întâi să testeze defectele logodnicei sale. A picat cu brio testul şi a fost trimisă înapoi printre pământeni, găsită prin pustiuri de un gropar cu chef de şagă şi apoi civilizată de un măgăruş şod care numaidecât s-a îndrăgostit de ea. V-am zis acum numai finalul de poveste, cât s-a trăit până acum, dar cum a ajuns ea tocmai la curtea acelui prinţ învolburat abia de acum vom relata.

               Încă de mică, Strigoiţica se îndeletnicise cu furatul lucrurilor de prin casă, de pe la apropiaţi, mai târziu ale colegilor, iubiţilor sau pensionarilor din oraş. Prima şi prima dată a furat linguriţa de argint de la prima împărtăşanie. Avea un gust plăcut licoarea care i se dădu. Apoi a furat maşinuţele vărului ei, o poşetă a surorii ei, o cutie de ciocolată din raftul unui magazin, două  mărţişoare din pieptul învăţătoarei sale, un ceas cu o curea subţire roz de la mâna şefei de promoţie din gimnaziu, două fiţuici, un inel de logodnă de pe degetul celei mai bune prietene şi lista este destul de încăpătoare. Tot ce îi lipsea devenea imediat un obiect atractiv de a fi şterpelit.

                Neoficial se spune că şi din iad a fost dată afară cică pentru că ar fi furat cheia de la cramele lui Scaraotki, dar proprietarul nu a depus plângere impotriva ei, mai mult de ruşine decât pentru că şi lui îi era simpatică drăcoaica mereu agitată şi pusă pe hoţomănii.

                Dispariţia ei a survenit accidental în timp ce încerca să sustragă diverse lucruri din gospodăria unei madam doctor. Tocmai înşfăcase un polonic, o brichetă şi două pahare de cristal. În timp ce încerca să iasă pe geam zăreşte pe măsuţă o poşetă neagră din piele cu catarame strălucitoare. Se întoarse în încăpere şi începu să golească poşeta de lucrurile care îi erau clar nefolositoare: un pachet de ţigări, o ramă foto digitală, un pachet de gume, un aparat de ras, un tub de cremă epilatoare, două mărţişoare, o cruciuliţă din lemn şi două telefoane mobile. Puse înăuntru polonicul şi toate cele pe care le luase din casă şi ieşi pe fereastra ce dădea spre grădina. Proprietarul locuinţei amenajase un mic părculeţ pe care îl populase cu diverse specii de animăluţe: un arici ghebos, un porc de guineea, doi şobolani verzi, o iguană violet, un pui de găină,  o zebruţă, o piranha ierbivoră, un măgăruş, o pisică de dormeză, un papagal auriu, un şarpe de scorbură şi două pupeze.

               În graba ei, Strigoiţa a călcat peste bietul arici şi doi ţepi i-au intrat în călcâie. Ariciul provenea dintr-o specie aparte de erinaceide îmbufnate şi când i se punea pata pe câte vreunul sau simţea pericolul, în ţepi se secreta o doză ridicată de venin capabilă să ucidă un taur în numai 4 ore.

                Strigoiţa merse la spital, dar cam degeaba. Ambele picioare îi fuseseră amputate şi în cele din urmă muri cu stetoscopul strălucitor al doctorului dosit în mânecă.

                A ajuns în rai prima dată, dar imediat a fost izgonită când unul dintre arhangheli a constatat că a dispărut ultimul fruct din mărul din mijlocul grădinii. Strigoiţa pe drept cuvânt a spus că nu este ea vinovată, că mărul de fapt a căzut din pom după ce o pasăre grasă s-a aşezat pe ramură, dar nu a fost crezută.

               Vestea ei a ajuns până în celălalt tărâm şi însuşi prinţul întunecat a organizat primirea ei în regat. A strigoificat-o si luat-o aproape de el, fermecat de istorisirile ei despre cât de naivi sunt pământenii.

               Printre oameni ar trebui sa stea circa 6 ani timp in care la perioade regulate de cate 5 luni se intoarce inapoi la regat pentru a dovedi printului ca este o strigoita de incredere.

Nota lui Ardelin: Legenda a fost publicata la cererii  regelui cotcodac Florian, un iubitor al literaturii de specialitate despre draconizari, demonizari, strigoificari. Acesta  a fost intrigat de cunostintele mele vaste despre tot ce se petrece peste tot si cu orisicine.

             In fiecare dimineata, Strigoita se trezea cand limbile ceasului de masa se suprapuneau perfect la 6 si jumatate. Un clinchet insistent anunta ca o noua zi a inceput. Somnoroasa se dadea jos din pat, incalta perechea de papuci cu magarusi primita cadou, se taraia spre toaleta unde se inviora cu generozitate cu apa rece si clabuci de sapun parfumat.

              Tinuta diferea de la o zi la alta, uneori office, precum in prima zi, alteori casual, functie de cat de bine dispusa era sa dea nas in nas cu “nazistul”.

              La 7 fara 10, fix, parasea camera de hotel dupa ce isi mai verifica inca o data dosarul doldora de notite si foi albe care abia asteptau sa fie umplute cu mii de informatii.

             In lift intotdeauna se intalnea cu domn maior, un batranel de vreo 60 de ani, foarte respectat de catre toti angajatii hotelului. Domn maior fusese casatorit de 4 ori si avea doi copii. Prima nevasta a murit intr-un accident rutier, a doua s-a inecat cu un sambure de pruna, de a treia a divortat dupa 10 ani, iar de a patra a disparut intr-o dimineata. Politia nici acum nu a reusit sa rezolve cazul, desi domn maior le era la dispozitie de fiecare data cand i se cerea sa se prezinte la sectie pentru declaratii.

              Cei doi nu-si vorbeau deloc cat timp coborau cele 59 de etaje. El era mereu interesat sa loveasca usor cu buricul degetului aratator cadranul ceasului, poate in speranta de a opri cumva timpul grabit, iar ea citea zi de zi acelasi text nemtesc care instruia locatarii cum sa apese pe tastele liftlui Schindler.

             La parter Strigoita isi lua la revedere si dadea binete domnului maior care totdeauna parea surprins de zambetul strengaresc al micutei fapturi cu un ciudat accent nemtesc.

             Portarul imobilului mereu se ridica de pe scaun la ora 7 fara 8 minute. Isi aranja cu grija tinuta, isi acoperea capul cu un chipiu alb si militareste ura o zi fantastica tuturor.

             Sala de cursuri era destul de aproape, numai 500 de metri distanta. Intotdeauna ii erau de ajuns 5 minute.

           La fara trei minute, strigoita incepea sa urce scarile imobilului. Drumul prin cladire spre sala era destul de intortocheat. Trebuia sa urce un etaj, de aici sa mearga pe un culoar pana in aripa alaturata si de acolo sa coboare alte 48 de trepte pana la subsol. Desi cam dezorientata de felul ei, inca nu a reusit sa se rataceasca.

          La 7 fix, se intalnea in fata salii de curs cu “Nazistul”, un domn de vreo 45 de ani, tuns scurt, grizonat inainte de vreme, cu o mustata neagra, scurta, ingrijita. Nazistul nu zambea defel, ba chiar o privea incruntat si cand o lasa sa intre inaintea lui in sala. Strigoita se conforma si se straduia sa nu-i zambeasca. Avea ceva simpatic in felul lui de a se purta.

         Trecusera vreo doua ceasuri de miezul noptii. Strigoita dormea dusa in patutul ei, printre zeci de cearsafuri albe ca laptele. Din cand in cand se intorcea de pe o parte pe alta si sughita nervos.

        O lumina alba se ivi de pe sub pragul usii. O bataie usoara in usa urma apoi. Lumina se stinse deodata, dar inca o bataie usoara se auzi. Strigoita tresari. Se ridica putin din pat si bajbai dupa telefonul lasat pe dulapiorul de langa pat. In cautarile ei lovi o fotografie. Acesta cazu zgomotos pe podea si zgomotul a mii de cioburi umplura camera. Aaa!..un icnet scurt se auzi de dupa usa.

         Strigoita gasi in cele din urma telefonul, debloca tastatura si vazu ca in cateva ore trebuie sa se trezeasca. Sa dadu jos din pat, imbracata doar in cearsaful ei de noapte, si merse pana la fereastra. Trase usor de draperie si privi pe strada luminata usor. De la etajul 59 nu reusi sa desluseasca nici macar o umbra pe trotuar. Dadu sa se intoarca spre pat,dar in drumul ei se lovi de coltul frigiderului. Isi aduse aminte ca ii era sete. Deshise usor usa si deodata o lumina alba puternica lumina intreaga camera. Desfacu o sticla de apa plata si bau cateva guri. Cu multa grija o aseza la loc. Inchise repede si usa frigiderului caci simtea ca lumina lui alba o ingheata. Pe culoar se auzi un fosnet. Prin intunericul camerei se apropie de usa. Isi lipi urechea stanga de usa. Nu auzi nimic. Isi trase o palma peste frunte, cand isi aminti ca dintotdeauna a avut o problema cu urechea asta. Isi lipi cealalta ureche, isi opri bataile inimii, rasuflarea si asculta. Doi pasi grabiti si o usa scartaind. Cateva broboane  ii asuda fruntea. Verifica inca o data daca usa este inchisa si in varfuri se duse spre pat. La un moment dat parchetul nemtesc scartai scurt. Inima incepu sa ii bata la loc. Se infofoli intre cearsafuri si stranse perna la piept.

           Cand aproape sa adoarma o lumina aparu iar pe sub usa, urmata de o bataie usoara. Manerul usii se invarti vreo 30 de grade. Strigoita aproape ca muri de teama. Se inchina si un tremurat usor de masele se putu auzi pentru cateva fractiuni de secunda. Vru sa se ridice din pat, dar tocmai atunci lumina disparu si pasi repeziti se indepartara de usa.

          Se baga la loc in pat si gandurile ei incepura sa scrie scenarii horror… cu un barbat in frac care o ruga sa se marite cu el. De frica ii spusese ca Da. O voce inabusita ii declara « sot si sotie ». Simti cum gura lui se apropie lacom de buzele ei firave… un damf de anestezic ii intra in nari.. Incerca sa evite in ultima clipa apropierea lui, dar era cu mult prea tarziu. Strigoita adormi.

A doua seara.

Subiectul vorbeste la telefon:

“Hallo Mutter, Laura sunt. Mama daca ai sti in ce rahat m-am bagat cu perfectionarea asta. Nu am apucat sa mananc nimic pe azi, ne-au tinut ca niste animale in subsolul ala, ne-au predat  vreo 8 ore si apoi niste seminarii practice. Imi cam vine sa ma las de toate si sa o tai acasa. In ritmul asta ma vestejesc in 3 saptamani. Da mama nu fi suparata, ma descurc, o sa rezist ce o sa fac. Sormea ce face ? Ce n-as sa fie ea acum in locul meu.Ehee. Bine, te pup mama. Te sun sa-ti mai zic ce se intampla. Noapte buna”

Subiectul a scos un carnetel si noteaza :

 Prima zi de perfectionare a trecut. Nu ma simt deloc mai desteapta ca ieri. Obosita rau. Cred ca merit un pahar de cognac… Aaaasa, bun bunut, cognacul meu drag. Ce ma faceam eu fara tine ?

Subiectul se plimba prin camera. Usor agitat.…

Ok, deci sa nu dramatizez. Sa vad partea buna a lucrurilor… Aim tu sexi for main maga, tu sexi for arici, aim  a sexi bici. .. .Si inca o gura de cognac.. IIiihaaaaaaa…

Subiectul sede demn cu fundul pe tolic :

Am obosit de dansat cu sticla in mana. I’m exausted, lumeeeeee.

Subiectul da semne ca s-ar dezbraca :

 Cred ca o sa ma culc asa imbracata.. sau poate sa dau jos cearsaful. Il dau.. Brr.. Ce hotel rece si pustiu… Aim to sexi for main maga.. Ia ia iaaaaaa. Ihaaa.

Subiectul a scos o oglinda din posetuta si se maimutareste :

 .. Fii atenta ce moaca am. Ce cearcane , ce ochi… Aaaaaaaaaaaaaa.. si iar mi s-a crapat limba de la oboseala. Aaaaaaaaaaaaa..

Subiectul se baga in pat. Lumina inca este aprinsa. Pe brate tine un jurnal. Cate o lacrima ii curge pe obrajori, incet.

            Deci trebuie sa rezist 3 saptamani intre peretii astia si e asa tarziu si nu pot sa adorm. Deja e trecut de ora unu. Oare ce-or face cotcodacii ? De m-ar vedea Cipi cum ma strambam pe aici si i-ar spune magarusului, s-ar aprinde  urechiatul . Noapte buna maga, noapte buna slvc, noapte buna kikilut ,..hi hi . .kikilut, noapte buna miftiulica, noapte buna sanzi, noapte buna tiranel, noapte buna groparel, noapte buna sormea si sta-ti-ar pralinele in gat, noapte buna mama, noapte buna sefule, noapte buna dl magarel, noapte buna puisor galbior, noapte buna,noapte buna, noapte buna…