Cotcodacii

Asupra activităţii Sindicatului “Cotcodacii” pe anul ce tocmai a trecut. Adecă 2009.

Activitate care a început pe data de 8 septembrie 2009, în jur de orele şaptişpe, cu Prima Şedinţă de Sindicat. 356 de comentarii. În care s-au stabilit lucruri. Lucruri pe care le găsiţi aici.

Cererile Sindicatului au fost:

1. Gravatare – rezolvat

2. Blogroll – rezolvat, ba chiar peste aşteptări, avem baner pe DC….

3. Editare comentarii – rezolvat

4. Îndrumarea cărţilor de la VSFT către persoanele de drept. – rezolvat (mai puţin cartea mea şi-a rigăi, JULIUS, citeşti ???)

5. Smiloaie – rezolvat, după o discuţie pe mess gen:

- Bre, te pricepi?

- Da, de ce?

- Mă ajuţi?

- Dap.

Nu dăm nume.

6. Top 5 DailyCotcodac – rezolvat, după o discuţie ca cea de la punctul 5.

7. Cipendei…. ehhh. Relativ rezolvat cu domnul doftor….

Dacă vă mai aduceţi aminte de altele, spuneţi…..

Concursul fulger de astăzi este foarte simplu: primul cititor care va recunoaşte cine este personajul revoluţionar din imagine câştigă cartea “Che Guevara, El Comandante” de Jean Cormier, apărută la Editura Univers. Comentariile nu se vor închide până la victoria finală.

Eu m-am jucat putin cu poza, poate asa il recunoaste vreun sindicalist….

Articol preluat cu forţa de pe Daily Cotcodac.

Premiul concursului de astăzi, cartea “Iranul, secolul cetăţii Ispahan” (Editura Univers, colecţia Enciclopedica), prezintă cel de-al treilea mare imperiu persan, cel al dinastiei Safavizilor.

Ca să intraţi în posesia premiului, trebuie doar să promovaţi, prin orice metode, ortodoxe, catolice, musulmane, budiste sau mai ştiu eu de care, articolul prezentat mai jos.

Autor: Radu Pircă

Istoria românilor e simplu de rezumat în câteva propoziţii: timp de mii de ani, am tot încercat să ne apucăm de muncă, dar de fiecare dată când puneam mâna pe lopată, apărea un neam de cotropitori, aşa că preferam să ne culcăm în roabă până trece urgia. Nenumărate generaţii de strămoşi au avut scuza perfectă pentru a nu se apuca de făcut, ca alţii, ziggurate, piramide, catedrale sau măcar metrou în Drumul Taberei: “Tată, eu m-aş apuca, dar sunt sigur că imediat or să apară nişte cotropitori şi o să-şi bată joc de munca mea”. Aşa că pe Daily Cotcodac am decis să începem acest serial de istorie cu primii dintre cotropitorii ăştia care stricau tot. Sau, cum spunea femeia de serviciu a voievodului Menumorut: “Cotropitori? Porci, dom’le, nu cotropitori. “

Dacă încă mai sunteţi curioşi, sau pur şi simplu vreţi să puneţi mâna pe carte, citiţi şi promovaţi această manipulare grosolană a istoriei aici….

Şi versurile… Citeşte mai departe…

După cum bine aţi observat, câştigătoarea concursului de ieri este tot o sindicalistă. N.A. Bravo, fată!

Concursul de astăzi este adresat doar cititorilor care nu au câştigat niciodată o carte pe Daily Cotcodac. Campanie mârşavă a tiranului de a marginaliza sindicatul. Jos TIRANIA, trăiască Sindicatul!

Ionuţ Şendroiu, medic de bord

Sunt medic pe o nava de foraj, al carei echipaj e format din 150 de oameni din 25 de ţari, de pe 5 continente. Limba oficiala la bord este engleza, stâlcita de limba materna a fiecaruia. Când spun limba oficiala la bord, ma refer la engleza marinareasca si engleza de câmp petrolier, vorbita de tipii de la foraj. Atunci când isi dau cu ciocanul peste degete, toţi vin la mine vorbind si gesticulând in pasareasca lui. Doar câţiva stiu cum se spune la diaree in engleza. Experienţa mi-a aratat ca, in astfel de situaţii, cea mai eficienta strategie pentru un diagnostic corect este sa lasi pacientul sa se exprime in limba lui si in stilul naţiei din care face parte, decât sa il constrângi sa se chinuie intr-o limba din care nu cunoaşte decât cuvinte gen şurub, valva, babord si tribord.

Sa luam, de exemplu, o banala durere de cap. Pentru asa deranj, nu se prezinta decât naţiile latine. Citiţi mai departe….

Julius Constantinescu

(continuare din numerele trecute; vezi Atentatorul cu cerneală si Jurnal de front)

În timp, vecinul de deasupra mi-a câştigat respectul, îi admir sincer tenacitatea şi inventivitatea care l-ar îmbolnăvi de invidie până şi pe motanul Sylvester. Câteva zile la rând, am găsit uşa la ghenă deschisă şi capacul ridicat. L-am bănuit din capul locului, dar am fost sigur că e mâna lui când am văzut că nu apare nici un afiş prin care locatarii să fie preveniţi că lăsarea uşii la ghenă deschisă se pedepseşte conform legii. Dacă nu a reuşit fonic, urma să mă asasineze olfactiv.

Pentru a mă îneca în mirosul pestilenţial al gunoiului, s-a sacrificat el însuşi… Citeşte continuarea

Julius Constantinescu

Mutarea în Dristor. Noii mei vecini mă întâmpină cu căldură. Sunt victima unui atentat cu cerneală. O discuţie cu proprietarul.

Acum patru ani, m-am mutat în cartierul Dristor. Găsisem un apartament aranjat, chiria era destul de mică, iar proprietarul era un tip ok. Singurul lucru care nu-mi plăcea la apartamentul ăsta era că nu-i găseam defectul – eram convins că are cel puţin unul, experienţa m-a învăţat că trebuia să aibă unul.

Toată ziua, m-am învârtit prin casă căutându-l. Am verificat de zece ori instalaţiile sanitare, am demontat un panou de la baie şi am pipăit ţevile, am dat dulapurile la o parte, am căutat crăpături în perete, am verificat dacă ferestrele se închid cum trebuie, am întors casa pe dos şi tot n-am găsit nimic. “E clar, cade la primul cutremur şi mor ca un şobolan”, mi-am zis. După ce am stabilit că m-am mutat într-un sicriu, m-am liniştit
Citeşte mai departe

Dacă tot sunteţi convinşi că a fost o făcătură, vă rog să reflectaţi mai adânc…..

Bre, îs nervos.

Ţin să precizez că nu sunt nici pro nici anti Băsescu.

A apărut filmuleţul ăsta pe net.

Vai. Băsescu loveşte un copil. Un copil, măi! Aţi văzut?

Apar dezminţirile.
Prima:

Rahat. Băi dezminţitorilor! Voi la câte spectacole aţi participat în viaţa voastră? Voi de spoturi luminoase nu aţi auzit?

După care a doua:

Iarăşi, tura asta asta, rahat cu apă rece. Bre, specialiştilor în antropometrie, voi nu ştiaţi că mâna se îndoaie din cot?

Şi dezminţiri or să mai apară….

Problema este alta. Oare câţi bani o fi luat cel care a filmat chestia asta acum 5 ani? Şi cât s-o fi perpelit până să se hotărască cui să o vândă?

Tot nervos am rămas.